O țară cu mâna întinsă

Daniel Săuca

Liniștea e aparentă. Cam totul înseamnă în această perioadă campania electorală și alegerile din 9 iunie. Mai sunt câteva zile și „nebunia” se va încheia. Vom afla cine vor conduce consiliile județene, primăriile și, dacă interesează pe cineva, ni se vor comunica și numele eurodeputaților. În fapt, miza mare e pe alegerile locale. Chiar și așa, mulți așteaptă să se termine cât mai repede. Campania electorală nu se face doar acum. Țara e oricum în campanie electorală perpetuă. Despre campania electorală, mai nimic. Mesaje generale, mai mult sau mai puțin inspirate, pliante, unele de toată jena. Dezbateri? Nu am văzut cel puțin prin Sălaj. Au apărut inevitabilele „șopârle”, mizerii, trădări. Mai nimic nou nici sub soarele campaniei din 2024. După 9 iunie ne vom întoarce la oile noastre, și alea albe, și alea negre. Și vom continua să ne lamentăm, să trimitem „dumnezei și sfinți”, și câțiva „isteni”, să cerem cu speranța că ni se va da. În fapt, cam asta-i așteptarea: să ni se dea! Salarii mai mari, pensii mai mari, facilități, excepții, viața e tot mai grea. Mai nimeni nu își permite să discute public, politic, despre responsabilitate civică ori despre implicare socială. România pare în continuare o țară cu mâna întinsă. O țară care trăiește pe caiet, o țară care riscă, și din cauza împrumuturilor masive, să depășescă, cu eroism, planul la deficit excesiv. O țară a clivajelor sociale tot mai accentuate, o țară în care nu se mai citesc nici măcar pliante (evident, nici alea electorale). Exagerez? Poate. Înainte de a vota duminică – e un exercițiu democratic necesar – gândiți-vă și la ce am scris astăzi, la rubrica de față. E treaba, decizia fiecăruia cu cine votează, firește. Mi-ar plăcea să fie cât mai multe voturi responsabile. Și nu emoționale sau din totală ignoranță.